DESPRE TIMBRU DE MEDIU. CUM POATE FI RECUPERAT

Compatibilitatea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozitiile art. 110 TFUE. Solutia legislativa actuala a fost una indelung dezbatuta de catre legiuitor, urmarindu-se in principal gasirea unei formule legislative care sa nu mai contina deficientele vadite a celor anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament in favoarea produselor nationale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini). Astfel, prin OUG nr. 9/2013 legiuitorul a incercat inlaturarea vaditei diferente de tratament fiscale fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania si produsele nationale, prin stabilirea faptului ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele nationale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale anterior prevazute de reglementarile anterioare (art. 4 alin. 1 lit. c din OUG nr. 9/2013), precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele carora li s-au efectuat aceste prelevari de natura fiscala au obtinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare (art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013). Raportat la cele cuprinse in art. 4 alin. 1 lit. d din OUG nr. 9/2013 conform carora timbrul de mediu se datoreaza si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, coroborat cu faptul ca legiuitorul a marit cuantumului sarcinii fiscale la principalele autovehicule importate de catre resortisantii statului Roman (respectiv autovehiculele cu categoria de poluare Euro 3 si Euro 4) consideram ca putem deduce fara teama de a gresi – chiar daca acest aspect este strain problemelor antamate in prezentul studiu – ca legiuitorul a urmarit si sa descurajeze cetatenii in a se adresa instantelor de judecata in vederea restituirii prelevarilor fiscale realizate in baza reglementarilor anterioare (enumerate la supra, pct. 2)[12].

Potrivit dispozitiilor acestui din urma act normativ, respectiv a art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datoreaza in urmatoarele ipostaze:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
In cele ce vor urma, astfel cum rezulta si din titlul prezentului studiu, ne vom focaliza atentia doar asupra situatiei avute in vedere de art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013 in cea ce priveste autoturismele importate din alte state membre in vederea punerii lor in circulatie in Romania, intrucat dispozitiile lit. b sunt (quasi) lipsite de incidenta in practica instantelor de judecata, iar in cazurile prevazute de pct. c si pct. d ale art. 4 din OUG nr. 9/2013 apreciem ca art. 110 TFUE nu este aplicabil, intrucat respectivele autovehicule vizate de textele de lege constituie bunuri nationale in acceptiunea art. 110 TFUE, iar acest din urma text legal nu impiedica tratarea diferita din punct de vedere fiscal a bunurilor nationale, ci interzice tratarea diferita a produselor importate fata de cele nationale similare, in detrimentul celor importate. Or, cat timp bunurile avute in vedere de art. 4 lit. c si d din OUG nr. 9/2013 reprezinta bunuri nationale (cu privire la care se datoreaza timbrul de mediu) aflate in raport de concurenta cu alte bunuri similare tot nationale fata de care exista o diferenta de tratament (bunurile nationale cu privire la care s-a achitat anterior intrarii in vigoare a OUG nr. 9/2013 sarcinile fiscale prevazute de reglementarile anterioare – supra, pct. 2), aplicabilitatea art. 110 TFUE este exclusa intrucat in discutie nu se afla pozitia de lipsa a neutralitatii fiscale fata de bunurile importate a legislatiei interne raportat la ipotezele avute in vedere de art. 4 lit. c si d din OUG nr. 9/2013.

In ceea ce ne priveste, consideram ca, cel putin dintr-un punct de vedere, reglementarea actuala cuprinsa in OUG nr. 9/2013 privind timbru de mediu nu se afla in consonanta cu dispozitiile art. 110 TFUE in ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania.
Astfel, cum am aratat in succinta analiza a domeniului de incidenta al art. 110 TFUE (supra,pct. 3) si in analizarea hotararii CJUE in cauza Ioan Tatu (supra, pct. 4), in baza normelor unionale aplicabile (recte, art. 110 TFUE) normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vanzarea autovehiculelor second-hand nationale, corelativ descurajand importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, apreciem ca acelasi efect favorizant fata de produsele nationale il prezinta si dispozitiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu, cel putin in raport cu autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene.
Ca o observatie preliminara, cu relevanta deosebita in tratarea problematicii avute in vedere, trebuie mentionat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este compus intr-o proportie relativ importanta de autovehicule (bunuri nationale in acceptiunea art. 110 TFUE) cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule (ex-art. 2141 Cod fiscal), taxa de poluare (OUG nr. 50/2008) sau taxa pentru emisiile poluante (Legea nr. 9/2012), taxa care nu a fost restituita ulterior prelevarii[13], astfel incat o insemnata parte din piata autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevazute de OUG nr. 9/2013. Aceasta concluzie isi va augmenta forta pe masura ramanerii in vigoare a OUG nr. 9/2013, intrucat proportia autovehiculelor cu privire la care se va achita acest timbru de mediu urmeaza a se augmenta in timpul aplicarii actului normativ intern ante-mentionat, prin prelevarea timbrului de mediu la situatiile vizate de catre art. 4 din OUG nr. 9/2013, marindu-se astfel parcul auto a bunurilor nationale scutite de aplicarea timbrului de mediu.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, in sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor inmatriculari in Romania (art. 4 lit. a din OUG nr. 9/2013).

Prin acest efect al OUG nr. 9/2013, persoanele care urmaresc achizitionarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobandirea unui autovehicul national din categoria acelora nesupuse platii timbrului de mediu[14], in timp ce in ipoteza achizitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in Romania (art. 4 alin. 1 lit. a din OUG nr. 9/2013), astfel incat rezulta destul de limpede – cel putin in opinia noastra – caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozitiilor art. 110 TFUE care prohibesc o atare consecinta.
Prin urmare, cel putin in ceea ce ne priveste, raportat la cele mai sus-expuse, consideram ca dispozitiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozitiilor art. 110 TFUE in ceea ce priveste autoturismele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulatie in Romania intrucat au drept efect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale exceptate de la plata timbrului de mediu (respectiv autovehiculele pentru care s-au efectuat prelevarile aferente in temeiul reglementarilor anterioare – supra, pct. 2 – prelevari care nu au fost restituite de catre organul fiscal), descurajandu-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat in cauza Ioan Tatu[15].

Asadar, cu acest rationament, instantele de judecata sesizate cu actiuni vizand obligarea organului prelevator a taxei de poluare la restituirea acesteia, sau, dupa caz, vizand obligarea institutiei abilitate a dispune inmatricularea autovehiculelor fara solicitarea efectuarii dovezii prealabile a achitarii timbrului de mediu, consideram noi ca ar fi obligate, in aplicarea directa a art. 110 TFUE, sa admita asemenea actiuni in ipoteza in care reclamantul a achizitionat un autovehicul din spatiul membru al Uniunii Europene (bunurile importate) similar cu autovehiculele nationale puse in circulatie care sunt exceptate de la plata timbrului de mediu (bunurile indigene)[16].

Anunțuri

Recuperare timbru de mediu https://timbrudemediu2013.wordpress.com

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s