HOTARARE CASTIGATA 2014 / RECUPERARE TIMBRU

Inţelegem să prezentăm o nouă hotărâre judecătorească din seria celor recent pronunţate, prin care anumite instanţe naţionale au constatat deja caracterul nelegal şi al timbrului de mediu (taxa auto 2013 – s.n.) reglementat de OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule[1], fără a aştepta o eventuală hotarărâre preliminară a CJUE pronunţată într-

o cauză exclusiv împotriva României [care să analizeze din nou (in)compatibilitatea legislaţiei naţionale privind taxele auto cu dreptul UE], aşa cum procedează alte instanţe care, pe lângă faptul că refuză să sesizeze instanţa de la Luxembourg, ignoră şi practica judiciară depusă la dosare, chiar jurisprudenţa anterioară a CJUE în materia taxelor/impozitelor, iar în momentul în care sunt puse în situaţia de a realiza că inclusiv la nivelul aceleaşi instanţe s-a conturat o practică judiciară neunitară, fie încep să respingă în bloc acţiunile, fie încep să le admită, în special dacă, între timp, CJUE se pronunţă asupra unei trimiteri preliminare făcute de o instanţă “mai curajoasă” din România.

Amintim că astfel de incidente au apărut până la pronunţarea hotărârii în cauza Tatu, apoi până la cea pronunţată în cauza Nisipeanu, dar şi până la recenta hotărâre pronunţată în cauza Irimie, care a constituit totodată o dovadă clară a situaţiei ridicole şi fără precedent în care s-a aflat justiţia din România, de vreme ce s-a permis crearea unei jurisprudenţe cvasiunanime incompatibile cu dreptul unional şi practica CJUE.

Surprinzător este faptul că instanţa constată că şi în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013, stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.

Deşi constatarea este corectă, în opinia noastră, instanţa ar fi trebuit să se aplece cu şi mai multă atenţie asupra prevederilor din OUG nr. 9/2013, care, în momentul de faţă, determină potenţialii cumpărători să achiziţioneze autovehicule pentru care a fost achitată taxa de primă înmatriculare/de poluare pentru autovehicule/pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (şi nerecuperate ulterior), tocmai pentru a nu fi obligaţi la plata timbrului de mediu în momentul (re)înmatriculării pe numele noului proprietar. Astfel că piaţa autovehiculelor second-hand deja înmatriculate (pentru care s-au achitat taxele, dar nu s-au recuperat ulterior) este favorizată în deterimentul autovehiculelor second-hand deja înmatriculate, dar taxele plătite au fost recuprate, respectiv în detrimentul autovehiculelor importate din alte state membre ale UE şi care urmează a fi înmatriculate pentru prima dată în România[

VEZI HOTARAREA AICI

TRIBUNALUL MEHEDINŢI

SECŢIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Sentinţa nr. 4519/2013

Şedinţa publică de la 6 Septembrie 2013

Completul constituit din:

PREŞEDINTE Magdalena Lucia Bordea

Grefier Liana Camelia Manea

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul C.G. prin SC K. D. SRL şi pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, având ca obiect obligaţia de a face.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat Ş.Ş.D. pentru reclamant, lipsind pârâtul.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, după care conform art. 131 Cod procedură civilă instanţa, din oficiu, procedează la verificarea competenţei generale, materiale şi teritoriale de a judeca pricina şi constată că este competentă cu soluţionarea prezentei cauze în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură.

Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond părţii prezente.

Avocat Ş.Ş.D. solicită admiterea acţiunii şi obligarea pârâtului la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Volkswagen Passat fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa, rămânând în deliberare, a pronunţat următoarea sentinţă.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 31 mai 2013 şi înregistrată sub nr. 6615/101/2013, reclamantul C.G., prin SC K. D. SRL, a chemat în judecată pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligat la înmatricularea definitivă a autoturismului marca Volkswagen Passat fără plata timbrului de mediu prevăzut de OUG nr. 9/2013.

În motivarea cererii arată că a cumpărat un autoturism second-hand marca Volkswagen Passat şi pentru a-l folosi în România i s-a solicitat să plătească o taxă de înmatriculare. Precizează reclamantul că plata acestei taxe contravine Tratatului Comunităţii Europene care în art. 90 interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului.

Mai arată reclamantul că prin încasarea acestei taxe nu a fost respectat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, iar din analiza dispoziţiilor legale rezultă că taxa este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană şi reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, în cazul unei noi înmatriculări, taxa nu este percepută. Instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 reprezintă un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor în cadrul Comunităţii Europene iar reglementarea acesteia nu poate fi justificată prin satisfacerea unor cerinţe obligatorii ale interesului public. A susţinut că instituirea timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013 are un caracter protecţionist, producând un efect echivalent taxelor şi tarifelor vamale, respectiv creşterea preţurilor pentru produsele importate şi că este contrară art. 90 alin. 1 din Tratatul Uniunii Europene .

Reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisuri: contract de mandat nr. 862/28.11.2012, adresa nr. 71216/13.05.2013, cererea nr. 71216/09.05.2013, actul de identitate, actul de proprietate, certificatul de înmatriculare tradus din limba germană.

Pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Mehedinţi, deşi legal citat nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul C.G. a achiziţionat autoturismul marca VOLKSWAGEN, EURO 4, cu număr de identificare….., an fabricaţie 2005, fiind înmatriculat pentru prima data în Germania la data de 1 iulie 2005.

Astfel cum rezultă din adresa nr. 71216/13.05.2013 emisă de Instituţia Prefectului Judeţului – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, reclamantului i-a fost refuzată înmatricularea autoturismului sus menţionat motivat de împrejurarea că nu a făcut dovada achitării timbrului de mediu, astfel cum este reglementat prin OUG nr. 9/2013 .

Instanţa reţine că potrivit art. 7 din Ordinul nr. 150 /2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care şi dovada plăţii timbrului de mediu conform OUG nr. 9/2013.

La data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule fiind abrogată Legea nr. 9/2012 aflată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la adoptarea noului act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 care reglementează timbrul de mediu ce trebuie achitat pentru autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulaţie în România, dispoziţii pe care instanţa le găseşte contrare legislaţiei comunitare, respectiv art. 110 TFUE.

Se reţine că legiuitorul român a ajuns la adoptarea OUG nr. 9/2013 după ce anterior a înţeles să adopte mai multe acte normative în acelaşi domeniu care, în final, au ajuns să fie considerate de instanţa comunitară ca fiind neconforme cu legislaţia europeană.

Aşa cum rezultă din analiza legislaţiei române adoptată de-a lungul timpului (Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012), obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare sau taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziţionate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare și a unui număr de înmatriculare, precum și cele rulate care au fost înmatriculate deja în România și care fac obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria exceptate sau scutite de la plata acestor taxe sau taxa pe emisii poluante (art. 4 alin. 1 lit. a ,alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule).

Din preambulul diferitelor acte normative adoptate de legiuitorul român rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte au fost avute în vedere impactul pe care măsurile dispuse prin aceste acte normative privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic și social ,consecinţele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste prevederi legale precum și necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.

În mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)

Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.

Potrivit jurisprudenţei CJUE, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.

Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională și introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.

Se consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziţionate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producţiei interne de astfel de bunuri și achiziţionarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.

Deşi, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din afara României și cele similare de pe piaţa internă este, cel puţin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenţiei legislativului de înnoire a parcului auto naţional cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziţionate din spaţiul intracomunitar, numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.

Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerţ cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulaţiei bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislaţia comunitară, aici intervenind rolul judecătorului naţional de a verifica respectarea principiului egalităţii de tratament între cele două categorii de mărfuri .

Anunțuri

Recuperare timbru de mediu https://timbrudemediu2013.wordpress.com

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s